Bine te-am regăsit.
Ca un Toma Didymos consecvent cu misiunea sa, m-am întors dintr-o nouă călătorie fantastică.
Dacă în Brazilia am căutat să descopăr cum entități binevoitoare împrumută corpul fizic al unui om, de altfel normal, pentru a efectua vindecări miraculoase, iată că de data asta am decis să merg pe urmele strămoșilor noștrii, pe urmele marelui Zamolxe. A fost un drum și o experiență care mi-a întărit convingerea că nașterea mea pe aceste meleaguri a fost un dar Divin pentru mine.
Cele 5 zile petrecute pe Muntele Sacru al Dacilor m-a făcut să înțeleg misterul poporului nostru, să înțeleg cauza care a făcut ca să existăm în ciuda faptului că întotdeauna toți au dorit să ne distrugă ca și popor, schimbându-ne chiar și numele țării, din Dacia în România. Bine că a mai rămas ușoare urme în numele mașinilor produse la Mioveni.
Am dormit în cort sub vârful Gugu, am băut apa sfântă a dacilor, am respirat energia locului și am visat. Am fost, în visele mele, atât dac, cât și român, și pot afirma cu toată convingerea că cele două noțiuni reprezintă de fapt același popor.
Cum se poate crede că niște bieți mercenari din legiunile romane, ce au ocupat pentru 110 ani numai 16% din teritoriul dac (și care nici măcar nu vorbeau toți aceeași limbă) au reușit să imprime o limbă, pe care nici ei nu o stăpâneau, unui popor blând, viteaz și înțelept? Cum niște păgâni au reușit să creeze un atât de înalt grad de civilizație? Cum au reușit aceste hoarde de adunătură să dea unui popor o atât de profundă filozofie, cunoștințe în medicină, astronomie, organizare și democrație atât de rafinată, pe care chiar și grecii le-au copiat, recunoscând chiar ei acest lucru?
Am urcat pe munte ca un Toma Didymus și m-am întors ca un veritabil urmaș al strămoșilor mei daci.
Am găsit și am pătruns în peștera în care se spune că s-a retras Zamolxe pentru a studia fenomenele cerești și am ieșit de acolo ca un propovăduitor al faptului că adevăratul popor ales este cel din care ne tragem noi, este însuși poporul dac.
Au fost niște zile care m-au marcat și care m-au făcut să fiu mândru că sunt român.
Dacă am reușit să te fac din nou curios, poți citi jurnalul AICI.
Vă rog însă să nu vă supărați pe mine, pentru faptul că am un „cui” la adresa a două categorii de compatrioți, care, după părerea mea, consider că sunt o pată rușinoasă pe obrazul oricărui dac. Aceștia sunt parlamentarii, care într-o covârșitoare majoritate sunt corupți, lacomi, trântori pe banii noștrii și mai ales lași, precum și mulțimea de preafericiți și înalți preafericiți, care ne privesc cu o aroganță nejustificată de funcționari publici cu burți înbuibate, plimbate în mașini de lux, cu un total dispreț față de „prostime” , tovi ce au uitat că menirea lor este doar aceea de a fi smeriți duhovnici și nu de prosperi oameni de afaceri.
Cu drag,
Mircea
PS: Nu citi singur(ă). Folosește cei 3 H pentru a crește în și spre lumină.
Hai să împărțim cunoașterea cu cei dragi nouă!
Hai să ne deschidem împreună pentru a crește împreună!
Hai să ne ajutăm să trăim în lumină!
Dacă ai primit acest mail de la un prieten și crezi că poți și vrei să „navighezi” alături de noi către lumină și cunoaștere, atunci dă Click AICI pentru a te înscrie și tu la acest newsletter!