Terapia prin hipnoza
Hipnoza ca si stare, se poate defini ca o stare modificata de constiinta, asemanatoare cu relaxarea, indusa de regula in mod artificial prin diferite tehnici, functie de gradul de sugestibilitate al clientului.
Ea, ca si tehnica, nu intra in categoria fenomenelor supranaturale sau din sfera spiritismului.
Fenomene similare cu cel hipnotic le putem intalni frecvent in viata cotidiana. Astfel, cand suntem absorbiti de lectura unui roman, nu mai auzim soneria de usa, sau ne putem lasa furati de ganduri intr-o asemenea masura, incat nu mai percepem ce ne spune interlocutorul cu care discutam. Putem spune ca ne situam in stare de transa hipnoptica ori de cate ori devenim “imuni” la tot ce se intampla in jurul nostru.Termenul de hipnoza a fost folosit doar de aproximativ 150 ani, dar el a cunoscut o foarte larga raspandire. Studiul stiintific al hipnozei isi are originea in incercarea unor „vindecatori” de a trata si vindeca unele boli (Dafinoiu, 2003).
Utilizarea hipnozei in cadrul psihoterapiei poarta denumirea de hipnoterapie. Hipnoza poate potenta psihoterapia, deoarece sporeste sugestibilitatea pacientului, deblocheaza abilitatile imaginative, amelioreaza relatia client-terapeut si reduce orientarea subiectului asupra realitatii. Mai mult, hipnoza faciliteaza si accesul la zonele inconstiente ale psihismului, unde sunt stocate informatii legate de problemele si simptomele actuale, permitandu-i clientului constientizarea unor amintiri inacceptabile sau traumatizante, a unor impulsuri si conflicte, precum si rezolvarea satisfacatoare a acestora.
Hipnoza se poate folosi cu succes si in consilierea personala, putandu-se realiza “ancore” care sa ajute clientul in situatii de stress.
Spre deosebire de hipnoza clasica, in hipnoza ericksoniana, clientului i se induce o stare de constienta intermediara (intre starea de veghe si somn), el pastrandu-si controlul asupra actelor sale si integralitatea liberului arbitru. Terapeutul doar sugereaza, nu impune nimic.
Dupa ce terapeutul exploreaza sistemul de convingeri si reprezentari al clientului („mitologia personala”), el utilizeaza metafore in conformitate cu aceste mitologii personale care au darul de a deschide spiritul clientului spre potentialitati – solutii neexploatate inca.
In hipnoza ericksoniana, tehnicile utilizate urmaresc ca problemele (simptomele) sa fie rezolvate de clientul insusi, la nivelul gandirii sale inconstiente, prin accesarea resurselor personale.
O alta ramura a tehnicii de tratament prin hipnoza este asa numita inductie Elman, in care se ajunge repede in transa hipnoptica si se incepe tratamentul.
Spre deosebire de inductia Erickson, inductia Elman, scurteaza procesul, si asigura o eficienta maxima a coeficientului pret/timp.
Hipnoterapia este indicata in:
- Terapia durerii (atat cea acuta, cat si cea din bolile cronice);
- Tulburari anxioase;
- Tracul de examen;
- Tulburari de somn;
- Tulburari de alimentatie;
- Stres posttraumatic;
- Tulburari fobice;
- Balbism;
- Boli psihosomatice (astm bronsic, boli dermatologice).